Ziua 7 a inceput si ea pe ritmuri de bolero, ciocarlia sau Gheorghe Zamfir. Dupa ce ne-am etalat dansul de “lebede”, timp in care cei care treceau pe langa noi cu masinile ne claxonau sau ne salutau, am pregatit micul dejun. Norii de pe cer ne-au stricat putin planurile, noi intentionand sa vizitam azi si gradina botanica din Cluj. Astfel, am pornit direct spre Sighisoara, via Targu Mures.

A fost interesant sa vizitez din nou orasul de pe malul Muresului, dupa experienta de acum doua saptamani de la Cokelive Peninsula. Deja norii se risipisera, dar cu toate astea, n-am reusit sa-i conving pe cei din gasca sa mergem la strandul din Complexul Weekend (care este foarte tare apropo). I-am dus insa la restaurantul Tempo, unde am mancat bine cat am fost la Peninsula. Nu m-a dezamagit nici de data asta, iar membrii gastii au fost multumiti.

Cu burtile pline am pornit spre Sighisoara, iar pe drum am admirat peisajul si plantatiile de hamei de pe marginea drumului. Ajunsi in orasul mediaval, am parcat oarecum clandestin, pentru ca n-am mai platit taxa de parcare . Ne-am plimbat apoi prin cetate, am urcat cele 170 de trepte (parca atatea erau) dinspre liceu si am dat o tura si prin cimitir, spre bucuria Cerizei care vroia de mult sa faca asta.

Pentru ca Aditzu si Andrei stiau un loc perfect pentru campat, am facut cumparaturile necesare cinei si micului dejun de a 2-a zi. Entuziasmati de faptul ca ne vom intinde pentru prima data corturile pe lumina, am pornis spre locul mai sus mentionat. Dar cum socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ, locul mult visat refuza sa-si faca aparitia. Se pare ca memoria celor doi le-a jucat feste, cu toate ca nu trecusera mai mult de patru saptamani de cand trecusera p-acolo, si astfel am ratat locul de campare. Deja se intunecase si entuziasmul nostru se cam stinsese. Am campat in cele din urma pe drumul spre Transfagarasan, la poalele muntilor. Nu e chiar locul visat de noi, dar pana una alta e ok. Danutz s-a retras mai devreme, Ceriza a tras si ea pe dreapta, iar Andrei a adormit si el destul de repede. Am mai ramas eu cu Aditzu, care am vazut la cort-cinema Forrest Gump. Peisajul e de vis: muntii se vad bestial in lumina lunii pline, iar putinii nori completeaza un tablou superb. Maine e ultima zi de road trip si cu toate ca a trecut abia o saptamana… simt ca a trecut o luna