Desi planul era facut pentru Vatra Dornei, lipsa zapezii ne-a indreptat din nou catre Straja. Si ghici ce? Nu ne-a parut deloc rau. La 12 noaptea ne-am hotarat sa abandonam destinatia VD si sa ne intreptam spre Straja unde era ceva mai multa zapada, dar nu aveam nimic rezervat. Am umplut masinile cu oameni, bagaje si buna-dispozitie si pe la 2 am reusit sa iesim din Bucuresti pe directia Straja via Craiova (pe Dealul negru sunt gropi). Nici n-am iesit bine din Bucuresti ca s-a ajezat o ceatza deasa de nu vedeai la 50 de metri. La inceput a fost fun dar apoi a devenit enervant pentru ca nu puteam merge mai repede de 60-80 km/h. Entuziasmul plecarii a facut insa ca ceatza sa para un fleac.

La vreo 15 km de Alexandria s-a intamplat! A fost ciudat si neasteptat si aproape ca ne-a stricat planurile. Nimeni nu a inteles de ce tocmai noua ni s-a intamplat, dar uneori nu te poti opune destinului. Planetele s-au aliniat, zeii au vorbit si ambreiajul lui Hara a cedat. Ulterior am aflat ca surubul care tinea cablul de ambreiaj s-a slabit si astfel s-a desprins. Deci puteti sa va cumparati cu incredere masina dacia logan, nu te lasa la greu!!! Au dat bajetzii o fuga si au cumparat shufa si fordutza ca o eroina ce este l-a tractat pe loganul cel buclucas pana in Alexandria unde era o reprezentantza Dacia. Baietzii cei doi, Hara si Prăz au ramas acolo asteptand ora 8 cand mecanicii vin la munca iar noi am plecat mai departe.

Am facut cumparaturile din Tg. Jiu, in Kaufland, unde am jucat leapsa. Da da, leapsa in kaufland, 10 oameni, nu-ti vine sa crezi nu? Ei bine se poate! Pe la 2 am ajuns sus la Straja, dupa o urcare destul de tricky pe zapada, si pentru ca eram dincolo de limitele extenuarii, am tras un pui de somn. Pe la 4 au ajuns si baietzii intarziati si gasca s-a reintregit. O parte din noi am fost sa incercam partiile. Zapada, desi relativ fleoscaita, aluneca foarte bine. Pentru ca ploua si ne-am udat destul de repede, n-am dat decat vreo 4 ture si am intrat inapoi la caldurica.  Seara am jucat boltz pe shoturi de vodca si vin, iar eu Aditzu, am avut cea mai mare concentratie de alcool in sange de pana acum. M-am retras repede la somn ca sa nu fac vreo boacana si am scapat cu bine. Restul au stat la hahaiala pana pe la 4 dimineatza.

In acea noapte a nins astfel ca a doua zi am avut zapada din belsug. Drept urmare, toata ziua am schiat in lung si-n lat, pana la epuizare. Mi-e greu sa-ti relatez in cuvinte cum a fost pentru ca trebuie sa experimentezi pe pielea ta ca sa intelegi. Fiind gasca mare (8 schiori) a fost mult mai fun decat in mod normal. Din nefericire, din cauza temperaturii si a ninsorii de pe timpul noptii, urcatul pe teleschi cu placa era foaaarte dificil. Ioa, care este initiata in tainele snowboardingului, a renuntat la acesta in favoarea schiurilor. Fata desteapta, nu ca mine, care am schimbat schiurile cu placa, gandindu-ma ca pe schiuri deja stiu sa merg binisor, asa ca ce-ar fi sa mai invatz si pe placa. Dupa 4 incercari nereusite de a urca cu teleschiul, am renuntzat si am revenit la schiuri. Si bine am facut, pentru ca a treia zi avea sa ne ofere o surpriza foaaarte placuta. Seara am facut gratar, am iesit la o gura de aer pe la 12-1 noaptea apoi lucrurile au degenerat in saniush extrem! (extrem de funny adica). Am facut filmuletze deci o sa vezi exact la ce ma refer.

In ziua 3 mergea teleschiul 2, pe care nu mai urcasem niciodata, pentru ca nu l-am prins niciodata functional. Urcarea destul de tricky si lunga ne-a facut nerabdatori sa vedem de unde si pe unde ne dam. Ajunsi sus, spre dreapta erau partiile pe care le cunoasteam deja, spre stanga era partia Canal. Cum era destul de ceata si nu mergea nimeni spre stanga, am fost cuminti. O data, de 2 ori…dar pana cand? La a 3-a urcare ne-am luat inima-n dinti si am plecat pe partia Canal, cu toate ca ne avertizasera alti schiori ca pe acolo au murit nu stiu cati anul trecut.. bla bla bla detalii detalii. Dupa ce am trecut de norul de ceatza care ne impiedica sa vedem la mai mult de 20 de metri, am ramas muti de uimire. Pulsul a inceput sa creasca, muschii sa se contracte, sa se incalzeasca si un entuziasm ciudat ne-a cuprins. Poti vedea poze cu partia si de asemenea filmuletze, dar senzatia pe care o ai tzopaind de pe un munte pe altul, golul din stomac si senzatia de libertate nu pot fi descrise in niciun fel in cuvinte. Partia e dificila si destul de salbatica si arata ca un fel de half pipe intre 2 munti. Desi dificila, este absolut senzationala si addictive. Din pacate, daca te dai de 4-5 ori te oboseste suficient de mult incat sa te trimita acasa.

Am terminat urcarile de pe cartele si ne-am indreptat spre cabana, pentru ca aveam bagaje de facut si un drum luuuung pana la Bucuresti. Ne-am echipat de drum si am pornit spre casa, obositi, cu vanatai, incheieturi sucite si febra musculara, dar extrem de fericiti. Am respectat traditia si ne-am oprit in Tg Jiu sa mancam la Anna. Dupa un ospatz copios am pornit spre casa in stilul nostru caracteristic. In Pitesti am oprit la o pauza de shushu inainte de autostrada, si cum plecam noi din benzinarie, eu fiind a doua masina, vad in retrovizoare ca un tip il sicana pe Hara. Intrigat il avertizez pe Andrei si ne oprim in fata lor, pe ambele benzi de pe sensul nostru. In aceasta situatie, curajosul pitestean sare pe contrasens si ne arata cat de rapid poate masina lui sa fuga de noi, dupa care se intoarce si opreste masina pe contrasens intr-o zona in care cele 2 sensuri erau despartie de marcaje. Se da jos din masina si ne injura, apoi fuge. Am ras de el pana la Bucuresti.

Concluzia e ca a fost o iesire foarte reusita, dintre cele mai reusite ever si asteptam cu nerabdare sa ne intoarcem la Straja.  Pana atunci, te las sa te delectezi cu pozele facute acolo!