Nu stiu programul si nici cine, care, cum insa stiu ca weekend-ul 3-4 iunie vom fi in Vama Veche, cazare ieftina pentru ca vom monta cortul insa distractie “scumpa” pentru ca va fi multa si nah

Vreau sa fi si TU acolo !!

P.S. Nu stiu de ce nu pot pune poze dar am incercat !

P.S. 2 – by Pandutzu

Pana acum pe lista sunt:

Adi
Cata
Andrei
Dan + Alexandra (vine, nu?)
Panda (+1 )
Danu
Dree
Ceriza

Teoretic plecare ar fi de vineri dimineata sau seara in functie de cum poate majoritatea.

Andrei are masina full la dus pentru ca merge cu ai lui (dar e posibil sa nu mai mearga), iar Aditzu si Dan vin sigur cu masina.

In caz ca n-avem loc, oricum la mare or sa vina si twitteristi si avem locuri in masini.

Dintre twitteristi vin:

cart00n
justf0rfun + lili_anna (nu stiu sigur exact)
neuronu_visator
andrei_stanciu
vulupe
lpttenfant

si cred ca si altii.

Voi restul ce faceti ? Veniti, nu veniti?

Am fost la mare la inceputul lunii trecute.. unii dintre noi pentru prima data in Vama Veche. Si de data asta am avut probleme la drum.. dar ne-am descurcat cu brio si de aceasta data. Prea multe nu se pot spune despre destresiunea de la mare pentru ca vorba aia… “what happens in Vama… stays in Vama”.

Am fost si la Breaza, din nou.. unde si-acolo.. am facut gratar.. si ne-am prestresionat (parca inainte de sesiune a fost ). Multumim Dru pentru cazare .

Felicitari Gastii Vesele pentru absolvire si pentru licenta !! Sa vedem acum ce master facem ) .

Bun.. dar pana acum a fost o recapitulare.. subiectul principal al articolului este de fapt urmatorul. De ziua lui Danutz, adica pe 25 martie 2010, impreuna cu GV i-am organizat o petrecere surpriza… Pe langa petrecerea surpriza, i-am pregatit si un filmulet special aniversar. Ce-a iesit.. vedeti si voi

Montajul a fost realizat de Dana.

Dar asta nu e tot.. ca tot vorbeam de petrecerea surpriza… iata ca avem si un making-of.. realizat de Dana

Petrecerea a iesit cum trebuia.. nu cum e in filmulet.. dar trebuia s-o laudam si pe Dana pentru scenariu, motaj si ce-a mai facut ea la filmuletul asta. Sper ca ai luat nota mare.

La vreo 15 km de Alexandria s-a intamplat! A fost ciudat si neasteptat si aproape ca ne-a stricat planurile. Nimeni nu a inteles de ce tocmai noua ni s-a intamplat, dar uneori nu te poti opune destinului. Planetele s-au aliniat, zeii au vorbit si ambreiajul lui Hara a cedat. Ulterior am aflat ca surubul care tinea cablul de ambreiaj s-a slabit si astfel s-a desprins. Deci puteti sa va cumparati cu incredere masina dacia logan, nu te lasa la greu!!! Au dat bajetzii o fuga si au cumparat shufa si fordutza ca o eroina ce este l-a tractat pe loganul cel buclucas pana in Alexandria unde era o reprezentantza Dacia. Baietzii cei doi, Hara si Prăz au ramas acolo asteptand ora 8 cand mecanicii vin la munca iar noi am plecat mai departe.

Am facut cumparaturile din Tg. Jiu, in Kaufland, unde am jucat leapsa. Da da, leapsa in kaufland, 10 oameni, nu-ti vine sa crezi nu? Ei bine se poate! Pe la 2 am ajuns sus la Straja, dupa o urcare destul de tricky pe zapada, si pentru ca eram dincolo de limitele extenuarii, am tras un pui de somn. Pe la 4 au ajuns si baietzii intarziati si gasca s-a reintregit. O parte din noi am fost sa incercam partiile. Zapada, desi relativ fleoscaita, aluneca foarte bine. Pentru ca ploua si ne-am udat destul de repede, n-am dat decat vreo 4 ture si am intrat inapoi la caldurica.  Seara am jucat boltz pe shoturi de vodca si vin, iar eu Aditzu, am avut cea mai mare concentratie de alcool in sange de pana acum. M-am retras repede la somn ca sa nu fac vreo boacana si am scapat cu bine. Restul au stat la hahaiala pana pe la 4 dimineatza.

In acea noapte a nins astfel ca a doua zi am avut zapada din belsug. Drept urmare, toata ziua am schiat in lung si-n lat, pana la epuizare. Mi-e greu sa-ti relatez in cuvinte cum a fost pentru ca trebuie sa experimentezi pe pielea ta ca sa intelegi. Fiind gasca mare (8 schiori) a fost mult mai fun decat in mod normal. Din nefericire, din cauza temperaturii si a ninsorii de pe timpul noptii, urcatul pe teleschi cu placa era foaaarte dificil. Ioa, care este initiata in tainele snowboardingului, a renuntat la acesta in favoarea schiurilor. Fata desteapta, nu ca mine, care am schimbat schiurile cu placa, gandindu-ma ca pe schiuri deja stiu sa merg binisor, asa ca ce-ar fi sa mai invatz si pe placa. Dupa 4 incercari nereusite de a urca cu teleschiul, am renuntzat si am revenit la schiuri. Si bine am facut, pentru ca a treia zi avea sa ne ofere o surpriza foaaarte placuta. Seara am facut gratar, am iesit la o gura de aer pe la 12-1 noaptea apoi lucrurile au degenerat in saniush extrem! (extrem de funny adica). Am facut filmuletze deci o sa vezi exact la ce ma refer.

In ziua 3 mergea teleschiul 2, pe care nu mai urcasem niciodata, pentru ca nu l-am prins niciodata functional. Urcarea destul de tricky si lunga ne-a facut nerabdatori sa vedem de unde si pe unde ne dam. Ajunsi sus, spre dreapta erau partiile pe care le cunoasteam deja, spre stanga era partia Canal. Cum era destul de ceata si nu mergea nimeni spre stanga, am fost cuminti. O data, de 2 ori…dar pana cand? La a 3-a urcare ne-am luat inima-n dinti si am plecat pe partia Canal, cu toate ca ne avertizasera alti schiori ca pe acolo au murit nu stiu cati anul trecut.. bla bla bla detalii detalii. Dupa ce am trecut de norul de ceatza care ne impiedica sa vedem la mai mult de 20 de metri, am ramas muti de uimire. Pulsul a inceput sa creasca, muschii sa se contracte, sa se incalzeasca si un entuziasm ciudat ne-a cuprins. Poti vedea poze cu partia si de asemenea filmuletze, dar senzatia pe care o ai tzopaind de pe un munte pe altul, golul din stomac si senzatia de libertate nu pot fi descrise in niciun fel in cuvinte. Partia e dificila si destul de salbatica si arata ca un fel de half pipe intre 2 munti. Desi dificila, este absolut senzationala si addictive. Din pacate, daca te dai de 4-5 ori te oboseste suficient de mult incat sa te trimita acasa.

Am terminat urcarile de pe cartele si ne-am indreptat spre cabana, pentru ca aveam bagaje de facut si un drum luuuung pana la Bucuresti. Ne-am echipat de drum si am pornit spre casa, obositi, cu vanatai, incheieturi sucite si febra musculara, dar extrem de fericiti. Am respectat traditia si ne-am oprit in Tg Jiu sa mancam la Anna. Dupa un ospatz copios am pornit spre casa in stilul nostru caracteristic. In Pitesti am oprit la o pauza de shushu inainte de autostrada, si cum plecam noi din benzinarie, eu fiind a doua masina, vad in retrovizoare ca un tip il sicana pe Hara. Intrigat il avertizez pe Andrei si ne oprim in fata lor, pe ambele benzi de pe sensul nostru. In aceasta situatie, curajosul pitestean sare pe contrasens si ne arata cat de rapid poate masina lui sa fuga de noi, dupa care se intoarce si opreste masina pe contrasens intr-o zona in care cele 2 sensuri erau despartie de marcaje. Se da jos din masina si ne injura, apoi fuge. Am ras de el pana la Bucuresti.

Concluzia e ca a fost o iesire foarte reusita, dintre cele mai reusite ever si asteptam cu nerabdare sa ne intoarcem la Straja.  Pana atunci, te las sa te delectezi cu pozele facute acolo!

Pana acolo sunt 520 km adica vreo 8 ore de mers intins, poate si mai mult. Asta inseamna ca ar fi bine sa plecam ff devreme, adica pe la 2-3 dimineatza, astfel incat sa ajungem pe la 1-2 acolo sa apucam sa si schiem sau sa plecam chiar pe la 12 noaptea, sa ajungem dimineatza acolo. Programul telescaunului e pana la 17:00. Nu stiu exact restul teleschiurilor ce program au, dar asa just in case, e bine sa ajungem pe la 2 maxim. Urcarea cu telescaunul costa 15 lei dus intors, iar pe teleschi am inteles ca e 2-3-4 lei. Cu mai multe detalii poate sa vina Florin, care a fost acolo. Pretul pentru inchirierea schiurilor am inteles ca este negociabil cand vine vb de mai multe persoane si ar trebui sa ajunga la 20-30 lei pe zi.

Suntem 4 masini: Aditzu – ford focus 1,6 100 cp, Andrei – noul ford fiesta cu motorizare necunoscuta, Florin cu um bmw obosit si Hara cu o masina necunoscuta.

Mancare ne luam ce putem de pe acasa, iar grosul de pe la vreun hipermarket de pe drum.  Tot atunci luam si de baut si alte alea. Sunt binevenite cartile, narghilelele, jocurile gen Catan si Ticket to Ride, prezervativele, lubrifianti, catuse si alte chestii.

Daca ai vreo intrebare, nu ezita sa mi-o pui

Avand in vedere conditiile meteo incerte, iata optiunile noastre pentru acest weekend:

1. Daca ninge, mergem cum am stabilit.

2. Daca nu ninge, trebuie sa gasim pe cineva de incredere acolo sa ne spuna cum e partia (camera web nu merge). Daca e ok, mergem.

3. Daca nu e ok la Vatra Dornei, mai avem o sansa la Straja, unde deocamdata se poate schia si arata cat de cat ok. Vezi aici camera live.

4. Daca nu mai e zapada pe nicaieri, stam acasa

Intre timp a repornit camera web de la Vatra Dornei, asa ca puteti sa vedeti si voi live cum e zapada.

Pe  26, 27 si 28 februarie, daca avem zapada, vom fi din nou pe partie la Straja. Ne cazam la Pensiunea Sportul Alpin, unde am fost cu Andrei, Ana si Cata si a fost ff ok. Stabilim sigur daca mergem sau nu in saptamana 22-28 februarie, in functie de conditiile meteo, dar pana atunci strangem bani, aranjam o zi libera cu sefu, pregatim bocancii etc.

Poti sa vezi starea partiei aici!

Ca si costuri estimative avem asa:

cazare + mic dejun – 45 lei/noapte/pers

inchiriere schiuri si clapari – 30 lei/24h

urcari teleschi – 70 lei – 20 de urcari

benzina – 45 lei

mancare – 60 lei

bautura – din partea casei ca doar pe 13 e ziua mea

TOTAL = 325 lei

Astept sa te decizi daca mergi sau nu si sa ma anunti!

_________________________________________________________

Intre timp a venit propunerea sa mergem in Bulgaria la Bansko asa ca am facut un mi research pe net si iata ce am gasitdespre partii:

Pana la partii cam 5 minute cu masina, parcarea la partii (8 leva/zi).
75 km de partie, 55 tunuri de zapada, zona de ski cea mai inalta undeva la 2700 m.
Partii pentru toate gusturile, instalatii de cablu destul de noi si eficiente. Costa cam 40 leva /zi un ski pass, deci undeva spre 100 lei.
Partiile sun batute in fiecare dimineata, deci amatorii de ski pe partii tip “autostrada” vor fi f fericiti. Cei care prefera un pic off piste au variante putine
Din Bucuresti se fac in jur de 5 ore pana la Sofia si de acolo inca vreo 2-3 pana la Bansko… Aprox 500 km.
Partiile sunt bunicele si de o lungime mare, peste nivelul majoritatii celor din Romania. Dar dupa primele 2 zile, cand trebuiau sa le mai niveleze, n-au mai facut asta si s-a schiat mai prost. Dar cel mai mare dezavantaj era statul la coada la telecabina (telegondola) pana la baza partiei (intre 1,0 – 1,5 ore de stat la coada ca sa urci). Se putea evita telecabina urcand cu masina, dar dadeai de alt inconvenient acolo, ca nu erau locuri de parcare. Dar odata ajunsi la baza partiilor, aglomeratia a disparut. Fiind multe partii, telescaunele si teleschiurile fiind de asemenea in numar mare, a disparut si aglomeratia. Destul de scumpe bauturile acolo (un pahar de plastic mic de vin fiert 10 leva = 5 eur = 20 ron, o bere 6 leva, etc)

Click pentru zoom!

Eu am luat informatiile de pe amfostacolo.ro Acolo am vazut info relevante si pt straja cand am fost prima data si pt Turcia.

Am gasit si un filmuletz pe youtube care mi-a starnit asa niste pofteeee… nu vreti sa mergem mai devreme ?

Liber la comentarii si pareri!

Poze vezi mai jos.

Enjoy!

Ne-am trezit dimineata, vb vine, pe la 10 mai exact   privind soarele stralucind printre munti…usor usor, cu lene si o oarecare tristete ca trebuie sa strangem corturile pentru ultima data in acest concediu, am trecut la actiune…ne-am ospatat cu bucate cumparate din sighisoara cu o zi inainte si am pornit la drum spre transfagarasan.

Pentru a 2 a oara in ultima luna am vazut peisaje superbe . Am urmat drumul pana sus intalnind fenomene ciudate ne simteam ca fiind deasupra norilor albi care domneau peste tot, privind in jos si deaspura soselei. Am avut parte de o priveliste superba si aer curat, am profitat si de aceasta data de relaxare si liniste… Ajunsi sus am ramas putin uimiti sa constatam ca … nu avem unde parca Politia ne intruma sa intram in aglomeratie dar am fost putin mai destepti decat ei si am parcat putin pe interzis, sa zicem… dar fara sa blocam pe nimeni…

Ne-am incarcat repede bateriile am facut poze , sarite si alte nebunii si ne am imbarcat pentru Bucuresti, doar nu trebuia sa intaziem la ziua Iuliei (ne-am fi luato urat ) Asa ca ne-am urcat in masina si putin infometati am pornit…

Ne-am oprit la barajul vidraru unde am vazut ca ne putem plimba pe lac cu “plutitoare” asa ca am coborat la debarcader si dupa ce am stat putin sa asteptam am facut putin sport pedaland pe hidrobiciclete, a meritat asteptarea Ne-am plimbat pe langa munte, am pasat-o pe Ceriza dintr-o hidrobicicleta in alta , am facut poze si ne-am intrecut la pedalat, mi-am dat seama ca nu mai am antrenamentul ce altdatata la rezistenta Dupa toate aste am plecat iar la drum. Nu a fost cel dorit , sau nu a fost in directia care o doream noi : ) Am vrut sa oprim sa mancam dar vremea nu a tinut cu noi asa ca am facut un picnic in masina, in mers, asta dupa ce fiecare dintre noi a cautat in portbagaj cate ceva de ciuguit

Ajunsi acasa, am facut un dush mult dorit si am fost sa incheiem road trip-ul cum se cuvine, la ziua Iuliei, in Maya, la o super petrecere pana la 6:30 dimineata cand am ajuns eu acasa

Concluzia a fost : MAI MERGEM SI LA ANU’ !! A fost un concediu extraordinar in care ne-am conoscut si partea vestica a tarii, si am realizat ca avem o tara frumoasa , foarte frumoasa care inca nu este descoperita in totalitate !

A fost interesant sa vizitez din nou orasul de pe malul Muresului, dupa experienta de acum doua saptamani de la Cokelive Peninsula. Deja norii se risipisera, dar cu toate astea, n-am reusit sa-i conving pe cei din gasca sa mergem la strandul din Complexul Weekend (care este foarte tare apropo). I-am dus insa la restaurantul Tempo, unde am mancat bine cat am fost la Peninsula. Nu m-a dezamagit nici de data asta, iar membrii gastii au fost multumiti.

Cu burtile pline am pornit spre Sighisoara, iar pe drum am admirat peisajul si plantatiile de hamei de pe marginea drumului. Ajunsi in orasul mediaval, am parcat oarecum clandestin, pentru ca n-am mai platit taxa de parcare . Ne-am plimbat apoi prin cetate, am urcat cele 170 de trepte (parca atatea erau) dinspre liceu si am dat o tura si prin cimitir, spre bucuria Cerizei care vroia de mult sa faca asta.

Pentru ca Aditzu si Andrei stiau un loc perfect pentru campat, am facut cumparaturile necesare cinei si micului dejun de a 2-a zi. Entuziasmati de faptul ca ne vom intinde pentru prima data corturile pe lumina, am pornis spre locul mai sus mentionat. Dar cum socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ, locul mult visat refuza sa-si faca aparitia. Se pare ca memoria celor doi le-a jucat feste, cu toate ca nu trecusera mai mult de patru saptamani de cand trecusera p-acolo, si astfel am ratat locul de campare. Deja se intunecase si entuziasmul nostru se cam stinsese. Am campat in cele din urma pe drumul spre Transfagarasan, la poalele muntilor. Nu e chiar locul visat de noi, dar pana una alta e ok. Danutz s-a retras mai devreme, Ceriza a tras si ea pe dreapta, iar Andrei a adormit si el destul de repede. Am mai ramas eu cu Aditzu, care am vazut la cort-cinema Forrest Gump. Peisajul e de vis: muntii se vad bestial in lumina lunii pline, iar putinii nori completeaza un tablou superb. Maine e ultima zi de road trip si cu toate ca a trecut abia o saptamana… simt ca a trecut o luna