Enjoy!

Ne-am trezit dimineata, vb vine, pe la 10 mai exact   privind soarele stralucind printre munti…usor usor, cu lene si o oarecare tristete ca trebuie sa strangem corturile pentru ultima data in acest concediu, am trecut la actiune…ne-am ospatat cu bucate cumparate din sighisoara cu o zi inainte si am pornit la drum spre transfagarasan.

Pentru a 2 a oara in ultima luna am vazut peisaje superbe . Am urmat drumul pana sus intalnind fenomene ciudate ne simteam ca fiind deasupra norilor albi care domneau peste tot, privind in jos si deaspura soselei. Am avut parte de o priveliste superba si aer curat, am profitat si de aceasta data de relaxare si liniste… Ajunsi sus am ramas putin uimiti sa constatam ca … nu avem unde parca Politia ne intruma sa intram in aglomeratie dar am fost putin mai destepti decat ei si am parcat putin pe interzis, sa zicem… dar fara sa blocam pe nimeni…

Ne-am incarcat repede bateriile am facut poze , sarite si alte nebunii si ne am imbarcat pentru Bucuresti, doar nu trebuia sa intaziem la ziua Iuliei (ne-am fi luato urat ) Asa ca ne-am urcat in masina si putin infometati am pornit…

Ne-am oprit la barajul vidraru unde am vazut ca ne putem plimba pe lac cu “plutitoare” asa ca am coborat la debarcader si dupa ce am stat putin sa asteptam am facut putin sport pedaland pe hidrobiciclete, a meritat asteptarea Ne-am plimbat pe langa munte, am pasat-o pe Ceriza dintr-o hidrobicicleta in alta , am facut poze si ne-am intrecut la pedalat, mi-am dat seama ca nu mai am antrenamentul ce altdatata la rezistenta Dupa toate aste am plecat iar la drum. Nu a fost cel dorit , sau nu a fost in directia care o doream noi : ) Am vrut sa oprim sa mancam dar vremea nu a tinut cu noi asa ca am facut un picnic in masina, in mers, asta dupa ce fiecare dintre noi a cautat in portbagaj cate ceva de ciuguit

Ajunsi acasa, am facut un dush mult dorit si am fost sa incheiem road trip-ul cum se cuvine, la ziua Iuliei, in Maya, la o super petrecere pana la 6:30 dimineata cand am ajuns eu acasa

Concluzia a fost : MAI MERGEM SI LA ANU’ !! A fost un concediu extraordinar in care ne-am conoscut si partea vestica a tarii, si am realizat ca avem o tara frumoasa , foarte frumoasa care inca nu este descoperita in totalitate !

A fost interesant sa vizitez din nou orasul de pe malul Muresului, dupa experienta de acum doua saptamani de la Cokelive Peninsula. Deja norii se risipisera, dar cu toate astea, n-am reusit sa-i conving pe cei din gasca sa mergem la strandul din Complexul Weekend (care este foarte tare apropo). I-am dus insa la restaurantul Tempo, unde am mancat bine cat am fost la Peninsula. Nu m-a dezamagit nici de data asta, iar membrii gastii au fost multumiti.

Cu burtile pline am pornit spre Sighisoara, iar pe drum am admirat peisajul si plantatiile de hamei de pe marginea drumului. Ajunsi in orasul mediaval, am parcat oarecum clandestin, pentru ca n-am mai platit taxa de parcare . Ne-am plimbat apoi prin cetate, am urcat cele 170 de trepte (parca atatea erau) dinspre liceu si am dat o tura si prin cimitir, spre bucuria Cerizei care vroia de mult sa faca asta.

Pentru ca Aditzu si Andrei stiau un loc perfect pentru campat, am facut cumparaturile necesare cinei si micului dejun de a 2-a zi. Entuziasmati de faptul ca ne vom intinde pentru prima data corturile pe lumina, am pornis spre locul mai sus mentionat. Dar cum socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ, locul mult visat refuza sa-si faca aparitia. Se pare ca memoria celor doi le-a jucat feste, cu toate ca nu trecusera mai mult de patru saptamani de cand trecusera p-acolo, si astfel am ratat locul de campare. Deja se intunecase si entuziasmul nostru se cam stinsese. Am campat in cele din urma pe drumul spre Transfagarasan, la poalele muntilor. Nu e chiar locul visat de noi, dar pana una alta e ok. Danutz s-a retras mai devreme, Ceriza a tras si ea pe dreapta, iar Andrei a adormit si el destul de repede. Am mai ramas eu cu Aditzu, care am vazut la cort-cinema Forrest Gump. Peisajul e de vis: muntii se vad bestial in lumina lunii pline, iar putinii nori completeaza un tablou superb. Maine e ultima zi de road trip si cu toate ca a trecut abia o saptamana… simt ca a trecut o luna

Se facea deja seara cand am plecat iar spre Baia de Aries. Urmatorul popas a fost la o pensiunea cu mancare destul de buna (paine facuta in casa, ciorba si sarmale) si o chelnerita ce le.a oferit baietilor motivele de a rade copios toata seara Se apropia miezul noptii cand am ne.am continuat drumul, cu gandul la viitorul loc de campat. Am trecut si prin Baia de Aries, orasel lipsit de viata nocturna, in care pana si “baietasii de cartier” se intorceau cuminti acasa la ora 12.
Chiar daca frigul incepuse sa isi faca simtita prezenta, iar locurile de cazare sau campare nu se lasau descoperite, peisajul nocturn era nemaipomenit. O stare generala de liniste se resimte atunci cand privesti varfurile impadurite peste care luneca incet ceata, coborand spre sosea. Luna plina, de un galben pal te facea sa te gandesti la vremurile in care dacii nu poluau raurile si nu plantau sticle de plastic la tot pasul.

Ajunsi pe Valea lui Danila am gasit o pensiune luminata, unde am inchiriat un intreg apartament (sufragerie plus dormitor la etaj), la un pret ok. De aici scriu aceste multe randuri, stand pe veranda si privind unul din acele peisaje ce te fac sa iti doresti sa nu te fi nascut la oras. Totusi, poate ca e mai bine asa pentru ca, intorsi in orasul nostru gri si betonat, vom ajunge sa respectam mai mult natura si sa pretuim enorm aceste momente scurte petrecute in mijlocul ei.
Din ziua a 6-a trebuie sa ne inghesuim toti deasupra pc.ului pentru a arata ca suntem uniti (si pentru ca nu mai sunt destule zile ca sa scriem fiecare separat).Va pupik si va asteptam sa urmariti si restul aventurilor noastre.

In Oradea l-am cunoscut pe Ovidiu, prietenul lui Danutz, care a fost ghidul nostru timp de o ora in care ne-am plimbat prin centrul orasului. Am vazut biserica cu luna, primaria, palatul vulturului negru, parcul central si muuulte fete Ne-am hotarat sa ne mutam dar nu stiu daca timisoara sau oradea, dar cred ca ramane Oradea. Printre altele trebuie precizat ca ne-am plimbat 2 statii clandestin cu un tramvai super smecher, cum n-am vazut noi pe la Bucuresti.
Ne-am gandit ca dupa o baie calda la Felix si o plimbare printre minunatiile orasului Oradea ar merge… un gratar de toata frumusetea. Amfost la cumparaturi si ne-am indreptat spre Valea Iadului, oarecum ingrijorati, nu de numele locatiei ci de norii grei care ne amenintzau cu ceva ploaie. Mai mult, telefoanele zbarnaiau a parinti ingrijorati ca vine codul galben peste noi. Am facut dreapta de pe DN si ne indrptam infometati catre munti. Initial drumul era destul de ok, dar in scurt timp a devenit un iad. Teoretic drumul se numeste Valea Iadului pentru ca urmeaza cursul raului Iad, dar calitatea drumului a fost sub orice critica. Am mers cu 10-20 km/h, ocolind cu mare dibacie craterele din asfalt. Pentru ca Fordutza era foarte incarcata si cu burtica aproape de sol, soferila – Aditzu a fost solicitat la maxim. Ca sa ne mai destindem si sa ne inveselim (pentru ca era ff inorat si picura), am experimentat lucruri noi , cum ar fi aruncatul cu pietre de pe marginea drumului intr-un  lac de acumulare. Acesta parea foarte aproape, dar cu greu atingea vreo piatra apa, mai ales cand aruncam cu stanga In jurul orei 22:0o, inaintand prin jungla de cratere in asfalt, cand deja era intuneric si lupii si hienele ne dateau tarcoale, ochii ageri ai Cerizei au zarit o bucatica de rai pe valea iadului. Un loc de capmat de vis, o poienitza, pe malul raului, suficient de departe de drum, la adapostul copacilor, langa rau dar totusi sus fata de acesta – un loc de care am profitat din plin… Am campat in timp record si intre timp am strans lemne pentru gratar si am pregatit carnea. Am avut parte de primele picaturi de plioaie din excursie asa ca am incins mult asteptatul gratar la lumina lanternelor. Ne-am descurcat mai mult decat onorabil pentru niste oameni de Bucuresti, care mai toata ziua stau cu mouse-ul in mana.

Tinand cont ca am campat pe o bucatica de pamant din padure, langa raul Iad, intr-o zona despre care nu stiam mare lucru, am fost putin infricosati de potentialii ursi, dar nu am avut nici o problema. Nici ursii nu au curaj sa se atinga de noi Ne auzim in ziua a 5 a !

Repede apoi am intins-o spre Arad, unde o colega de-a lui Andrei a fost draguta si ne-a prezentat cel mai mare strand din Europa de est, Strandul Neptun, intins pe 14 hectare. Am platit 2,5 lei intrarea in complex, insa nu am vazut decat terasele deoarece pentru accesul pe strand trebuia sa mai platim inca 7 lei. Admosfera semana foarte mult cu cea de la mare, multe terase, oameni bronzati, costume de baie, relaxare. Se mananca foarte ieftin acolo, ca de altfel peste tot in afara Bucurestiului sau la mare
De la Arad a intrat je in actiune la volan si am mers pe cat de repede se putea catre Baile Felix, unde am ajuns pe la 12 noaptea. Carnatii de la camping ne-au uscat la taxele de campare – 15 lei de persoana si 10 lei pentru masina. Le-am zis ca de fapt si noi tot masini suntem dar nu ne-au crezut si tot 15 lei am platit. Cum in camping mai sunt si alti oameni si era ff tarziu, am fost nevoiti sa ne instalam corturile in cea mai mare liniste – ceea ce nu a fost deloc fun. Am facut un dush cu apa termala si ne-am retras in corturi unde vazuram capodopera cinematografica de referintza AliG (wicked man), fara sfarsit, ca nu downloadasem tot filmul

Si de aici Andrei, preia legatura 4 day 4….
Yours trully, justDan!

Dupa o noapte in care am dormit foarte bine la rudele lui Danutz, in Ciuperceni, am pornit spre Orsova. In drum, am trecut si prin Baile Herculane unde am ramas impresionati de cum aratau pavilioanele fostei bazei de tratament, sau… ce-a mai ramas din ea…. Ajunsi in Orsova, prima oprire a fost la pontoane. Ne-am interesat de o salupa care sa ne duca pe Dunare si astfel am aflat ca mai avem doar 15 minute la dispozitie sa mancam. Pentru ca era duminica si mai toate magazinele erau inchise la ora 2 cand am ajuns noi, ne-am multumit cu cate-un cheeseburger (care n-a fost extraordinar apropo). Oricum nu conta, la ce foame aveam in noi Am asteptat sa faca plinul salupei si am pornit spre Cazanele Mici pe ritmurile melodiei Eye of a tiger a celor de la Survivor. Am vazut statuia lui Decebal, am vizitat si vreo 2 pesteri si am facut o plimbare de neuitat cu salupa pe Dunare. It was really fun si a meritat cei 50 de ron pe care i-am platit. Cu gandul inca la salupa, ne-am suit in masina cu destinatia Cheile Nerei. Am vazut cateva peisaje frumoase, am filmat… am pozat (urmeaza si poze in curand… momentan nu prea avem cum ). Am avut cateva probleme in gasirea Cheilor Nerei, iar dupa ce-am trecut de comuna cu nume de fotbaist (Bozovici), am ajuns in Sopotul Vechi. Acolo am aflat ca avem de mers pe jos circa 9 ore pana la Cheile Nerei, asa ca ne-am hotarat sa ne campam undeva pe malul Nerei. Am gasit un loc foarte bun si ne-am instalat corturile in 2 secunde (Quechua rulz). Pentru ca apa Nerei era caldutza, am facut si o baie nocturna in apa raului. Nu ne-au mancat aligatorii asa ca am scapat teferi in urma escapadei noastre. Ne-am pregatit ceva de mancare si ne-am retras in corturi. Maine trebuie neaparat sa luam niste codecuri de pe net, ca nu putem sa vedem filmele pe care ni le-am adus de-acasa. Scriu acest post din cort… . Inca n-am gasit un loc in care sa avem acoperire la net, asa ca il publicam mai tarziu.

Incepem cu prima zi:

Dupa ce ne-am strans si am reusit cu mare dibacie sa inghesuim bagajele tuturor intr-un portbagaj ocupat jumatate de subwoofer, am plecat pe la 9 din bucuresti, somnorosi si inca in starea aia trista si obosita de oras. Ramasesem parca inca setati pe modul zombie cu care suntem obisnuiti in fiecare dimineatza la serviciu. Pentru ca drumul spre Rosiori e destul de plictisitor, majoritatea au dormit, chiar si eu la un mom. dat.

Am savurat o cafea intr-o locatie selecta din RDV (Resedinta de Vedete) dupa care ne-am vazut de drum. Caracal si Craiova au fost plictisitoare, asa ca am trecut destul de repede peste aceste obiective si ajungand in Tg. Jiu, am poposit la o terasa pentru a schimba cateva impresii cu Cristina, verisoara lui Dan. Pe langa aerul relaxat si aerisit al Tg. Jiului, remarcabila a fost nota de plata de la terasa, care a insumat pentru 6 oameni nici mai mult nici mai putin de 13 lei (in total).

Dar ziua noastra de-abia acum incepe sa devina buna. Am plecat spre manastirea Tismana, unde in sfarsit am inceput sa auzim… linistea. Abia acum am constientizat ca suntem in concediu si ar fi cazul sa ne relaxam si sa ne bucuram de bunatatile pe care le are de oferit tzarisoara noastra. Dupa ce am reusit sa-l convingem pe Andrei, am plecat la o plimbarica de vreo 45 de minute pe munte catre un schit, care ne-a prins foarte bine. Spre seara ne-am indeptat catre comuna Ciuperceni, unde ne asteptau rudele lui Danutz, cu o masa absolut copioasa, 100% naturala. Am mancat salata de vinete, rosii uriase din gradina, cartofi prajiti si oua ochiuri dupa care ne-am ametit serios cu visinata, vin si tzuica de pere.

La momentul la care scriu acest articol inca mai sunt ametit, deci e posibil sa nu fiu foarte coerent. Ne-am facut in dush la lighean iar acum, cu ultimele puteri ne indreptam spre un somn odihnitor.

Daca te tenteaza si te tine sa mergi cu ei, baga un comment sau stai de vorba cu Aditzu pe mess sau la telefon.